Revendicare teren

      Fond funciar. Actiune în revendicare. Teren atribuit pentru edificare locuinta (Legea nr. 18/1991, art. 24 C. civ. art. 480)

      Terenurile situate în intravilanul localitatilor care au fost atribuite de cooperativele agricole de productie –potrivit legii - cooperatorilor sau altor persoane îndreptatite pentru constructia de locuinte pe care le-au edificat, ramân si se înscriu în proprietatea actualilor detinatori, chiar daca, atribuirea s-a facut din terenurile preluate în orice mod de la fostii proprietari.

      Decizia nr. 226 din 18 mai 2007

      Reclamantul C.J. a chemat în judecata pârâtul S.C., pentru a i se lasa în deplina proprietate si linistita posesiune suprafetele de teren detinute de pârât fara titlu, demolarea constructiilor edificate de acesta si plata daunelor în valoare de 10.000.000 ROL.

      Judecatoria Iasi, prin sentinta civila nr. 1778 din 26 martie 2003, respinge actiunea, retinând ca reclamantul nu a depus diligentele necesare pentru identificarea suprafetelor de teren revendicate, nu a solicitat administrarea probei cu expertiza tehnica, astfel ca nu sunt dovedite în sensul art. 1169 C. civ. nici cererile accesorii.

      Pentru a se pronunta astfel, prima instanta a retinut ca actiunea în revendicare este actiunea prin care proprietarul neposesor solicita posesorului neproprietar sa îi lase în deplina proprietate si linistita posesie un bun.

      Potrivit art. 1169 C. civ. cel ce face o propunere înaintea judecatii trebuie sa o dovedeasca.

      Reclamantul si-a justificat dreptul de proprietate prin adeverinta de proprietate nr. 291/1991 si titlul de proprietate nr. 131828 din 2002, însa ambele înscrisuri vizeaza suprafete mult mai mari, de aproximativ 2,5 ha situate în intravilanul si extravilanul comunei Sinesti. El nu a depus diligentele necesare pentru identificarea suprafetelor de teren revendicate, respectiv nu a solicitat administrarea de probatorii în acest sens (expertiza topo).

      De asemenea, desi a chemat în judecata pârâtul nu a facut dovada ca acesta ocupa, este „posesorul neproprietar” al suprafetei revendicate mai sus, cu alte cuvinte dovada identitatii dintre suprafata ocupata de acesta si suprafata de teren proprietatea sa, conform titlului prezentat.

      Împotriva acestei sentinte a formulat apel reclamantul criticând-o ca netemeinica si nelegala.

      Prin decizia nr. 254 din 9 februarie 2004 pronuntata de Tribunalul Iasi admite apelul formulat de reclamantul C.J. împotriva sentintei civile 1778 din 26 februarie 2003 a Judecatoriei Iasi, sentinta pe care a schimbat-o în tot, în sensul ca s-a admis în parte cererea reclamantului C.J. în contradictor cu pârâtul S.C., pârâtul fiind obligat sa lase în deplina proprietate si linistita posesie suprafata de 4905,507 m. p. situata în intravilanul comunei Sinesti, sat Sinesti, tarlaua 16, parcela 27/1.

      Totodata, s-au respins capetele de cerere privind obligarea pârâtului la demolarea constructiilor si la plata sumei de 10.000.000 lei reprezentând lipsa de folosinta a terenului.

      În baza art. 274 C. pr. civ. pârâtul a fost obligat sa-i plateasca reclamantului suma de 5. 915. 000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.

      În pronuntarea acestei solutii, instanta de prim control judiciar a avut în vedere urmatoarele considerente:

      Conform titlului de proprietate nr. 131828 din 7 iunie 2002 emis de Comisia Judeteana pentru Stabilirea

      Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor – Iasi, apelantului-reclamant i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafata de 2 ha si 5600 m.p. teren situat pe teritoriul satului Sinesti.

      A sustinut apelantul ca în luna martie 1992, pârâtul S.C. a ocupat fara drept suprafata pe care si-a edificat o constructie, iar restul o cultiva în interes propriu.

      Din expertiza tehnica de specialitate efectuata în cauza de inginer S.C., rezulta ca suprafata de teren detinuta de intimatul S.C. este de 4905,507 m.p. Aceasta este proprietatea apelantului si are vecinatatile stipulate în actul de proprietate al acestuia, intimatul neprezentând nici un înscris din care sa rezulte ca ar avea vreun drept de proprietate asupra terenului în litigiu.

      Retine tribunalul ca actiunea în revendicare este actiunea proprietarului neposesor, îndreptata împotriva posesorului neproprietar, situatie de fapt dovedita cu probele administrate în cauza, instanta a apreciat întemeiat capatul de cerere privind revendicarea suprafetei de 4905,507 m.p. teren.

      Cât priveste cel de-al doilea motiv de apel referitor la daune acesta nu a fost primit. Potrivit dispozitiilor art. 1169 C. civ., cel ce face o propunere înaintea judecatii trebuie sa o dovedeasca. Contrar însa acestor dispozitii legale apelantul nu a produs probe, nici la fond, nici în apel, în dovedirea sustinerilor sale, astfel ca în mod corect prim a instanta a respins acest capat de cerere.

      Împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamantul C.J., si pârâtul S.C., criticând hotarârea atacata ca fiind nelegala si netemeinica.

      În recursul promovat, reclamantul C.J. a aratat ca în mod gresit instanta de apel a respins capetele de cerere referitoare la demolarea constructiilor ridicate nelegal si la plata de daune de catre pârâtul S.C. Sustine ca desi i s-a admis capatul de cerere privind revendicarea suprafetei de 4905,507 m. p., instanta în mod gresit a lasat la latitudinea intimatului de a efectua acte de dispozitie în legatura cu constructiile pe care le-a ridicat ilegal, considerente pentru care solicita admiterea recursului.

      În motivarea recursului promovat, pârâtul S.C. arata ca în mod gresit instanta de apel retine ca nu ar avea nici un drept asupra terenului pe care a edificat constructiile. Sustine recurentul-pârât ca terenul respectiv i-a fost atribuit de fostul C.A.P. – Sinesti, astfel cum rezulta din actul nr. 167 din 17 mai 1990, act în baza caruia i-a fost eliberata autorizatia de constructie nr. 2 din 5 noiembrie 1990.

      Invocând dispozitiile art. 10 alin. 3 din Legea nr. 18/1991 considera recurentul-pârât ca în mod gresit i s-a reconstituit dreptul de proprietate reclamantului pentru terenul pe care el a edificat constructiile în calitate de nepot al vechiului proprietar. Arata ca terenul sau a fost expropriat prin Decretul nr. 308/1953, iar reclamantul a fost împroprietarit în acelasi an în baza Decretului nr. 444/1953. Considera ca sunt aplicabile dispozitiile art. 6 alin. 3 din Legea nr. 1/2000 care precizeaza ca în situatia revendicarii terenului de catre 2 proprietari, în aceasta situatie terenul se restituie în natura vechiului proprietar.

      În drept se invoca dispozitiile art. 304 pct. 9 C. pr. civ. solicitându-se admiterea recursului si în fond respingerea actiunii.

      Analizând actele si lucrarile dosarului raportat la motivele de recurs învederate prin cererile de recurs promovate, Curtea constata ca fiind întemeiat recursul pârâtului si ca neîntemeiat recursul reclamantului, având în vedere urmatoarele considerente expuse unitar care vor raspunde criticilor formulate:

      Hotarârea este nelegala sub aspectul stabilirii întinderii suprafetei de teren ocupata fara titlu legal de catre pârâtul-recurent S.C.

      În speta, potrivit înscrisurilor depuse în recurs rezulta ca în anul 1990, potrivit Statutului fostului C.A.P., pârâtului-recurent S.C., în baza cererii formulate, i s-a atribuit un lot de teren pentru edificarea unei locuinte, sens în care i s-a eliberat actul nr. 167 din 17 mai 1990. În cuprinsul actului însa nu se face nici o referire în privinta întinderii suprafetei de teren atribuita în scopul aratat. Ulterior, pârâtului i s-a eliberat autorizatia de construire nr. 2 din 5 noiembrie 1990, în temeiul careia locuinta a fost edificata.

      Cum actiunea în revendicare este actiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar, este absolut necesar a fi stabilita suprafata de teren primita de pârât ca lot de casa.

      Situatia terenurilor atribuite de cooperative, potrivit legii, cooperatorilor sau altor persoane îndreptatite pentru construire de locuinte este reglementata prin art. 24 alin. 1 din Legea nr. 18/1991. Textul dispune ca „Terenurile situate în intravilanul localitatilor, care au fost atribuite de cooperativele agricole de productie – potrivit legii – cooperatorilor sau altor persoane îndreptatite pentru constructia de locuinte, pe care le-au edificat, ramân si se înscriu în proprietatea actualilor detinatori chiar daca atribuirea s-a facut din terenurile preluate în orice mod de la fostii proprietari.

      Cum în articolul 24 se fac referiri la terenurile „atribuite potrivit legii”, regimul juridic al terenului dobândit de pârâtul-recurent de la C.A.P., prin dare în plata, va fi reglementat de art. 6 din Statutul C.A.P.-urilor care stabileste si limitele drepturilor dobânditorului. Potrivit statutului mentionat se puteau atribui în proprietate privata, cu plata, locuri de casa în suprafata de cel mult 250 m. p. din terenuri proprietatea cooperativei agricole membrilor cooperatori si persoanelor încadrate cu contract care doreau sa-si construiasca o locuinta.

      Drept consecinta, pârâtul-recurent a facut dovada dreptului de proprietate doar pentru suprafata de teren efectiv atribuita prin hotarârea adunarii generale a cooperativei agricole de productie, suprafata pe care si-a edificat locuinta în baza autorizatiei eliberata în anul 1990.

      De altfel, în temeiul dispozitiilor de mai sus, prin art. 24 alin. 1 ind. 1 din Legea fondului funciar, legiuitorul a precizat în mod expres ca suprafata terenurilor atribuite de C.A.P. pentru constructia de locuinte nu poate fi mai mare decât cea prevazuta în actul de atribuire.

      Fata de regimul juridic al terenului de mai sus vor fi înlaturate apararile pârâtului-recurent în sensul ca suprafata lotului atribuit ar fi de 5000 m. p., neavând incidenta în cauza nici dispozitiile invocate în aparare de acesta, înscrise în art. 6 ind. 1 din Legea nr. 1/2000.

      Drept consecinta, constatând ca reclamantul C.J. este conform titlului de proprietate nr. 13.18.28 din 7 iunie 2002 proprietarul suprafetei de teren situata în intravilanul comunei/satul Sinesti, judetul Iasi, T 16, P 27/1, suprafata din care 250 m. p. aferenta casei de locuit proprietatea pârâtului este ocupata în mod legal de catre acesta din urma, urmeaza ca efect al incidentei cazului de casare înscris în art. 304 pct. 9 C. pr. civ. recursul pârâtului-recurent S.C. sa fie admis în sensul celor dispuse prin dispozitivul prezentei decizii.

      Criticile formulate de reclamantul C.J. urmeaza sa fie înlaturate.

      Potrivit considerentelor mai sus expuse, pârâtul-intimat si-a edificat locuinta în baza autorizatiei de constructie pe terenul atribuit în acest scop de fostul C.A.P., astfel încât se constata ca solicitarea reclamantului privind demolarea constructiilor si plata de daune a fost corect respinsa si drept consecinta recursul acestuia urmeaza a fi respins ca atare.

      Curtea respinge recursul declarat de reclamantul C.J.; admite recursul declarat de pârâtul S.C., modifica în parte decizia în sensul obligarii pârâtului sa lase reclamantului în deplina proprietate si linistita posesie suprafata de 4655,507 m.p. situata în intravilanul satului Sinesti, comuna Sinesti, judetul Iasi, în tarlaua nr. 16, parcela 27/1, în afara perimetrului de 250 m.p. teren aferent casei de locuit proprietatea pârâtului.